Un instrument creat pentru transparență, dar aplicat inegal

Cumpărarea unei locuințe în Olanda rămâne, pentru mulți oameni, un proces tensionat și greu de verificat. În ultimii ani, a fost introdus așa-numitul jurnal al ofertelor, menit să arate ulterior care a fost oferta câștigătoare, câte oferte au fost depuse și dacă acestea au inclus condiții precum rezerva de finanțare sau inspecția tehnică a imobilului.

Din 2023, acest jurnal trebuie folosit de agenții imobiliari afiliați unor organizații profesionale precum NVM sau Vastgoed Nederland. Totuși, potrivit Vereniging Eigen Huis, nu toți cumpărătorii au primit anul trecut acces la acest document, iar mulți au continuat să perceapă procesul ca fiind netransparent sau incorect.

Cumpărătorii trebuie adesea să insiste

NOS relatează cazuri în care cumpărătorii au cerut jurnalul ofertelor, dar nu l-au primit sau au descoperit situații care le-au întărit neîncrederea. Un cumpărător, Raymond, spune că i s-a transmis că prețul cerut fusese deja oferit, dar ulterior vânzătorul i-ar fi spus că el era singurul ofertant. Când a cerut jurnalul, i s-a refuzat accesul pe motiv că fusese singurul participant.

Un alt cumpărător, Mischa, a primit jurnalul la cerere, dar a observat că agentul imobiliar introdusese o ofertă mai mare la câteva minute după închiderea licitației. El spune că sistemul poate aduce mai multă transparență, dar nu garantează automat corectitudinea dacă oamenii nu știu ce trebuie să ceară și când.

Problema principală: lipsa unei reguli legale unice

Vereniging Eigen Huis susține că situațiile neclare apar deoarece jurnalul ofertelor nu este încă reglementat printr-un standard legal. Fără supraveghere și control, cumpărătorii depind de modul în care fiecare agent sau sistem aplică regulile.

Vastgoed Nederland recunoaște că existența mai multor sisteme poate duce la situații în care jurnalul nu este oferit. Organizația spune că are reguli interne, dar nu reguli legale uniforme. NVM cere propriilor membri să ofere un jurnal al ofertelor, însă acesta devine vizibil abia după ce vânzarea este definitivă, inclusiv după expirarea eventualelor condiții rezolutorii.

Ministerul pentru Locuire nu a introdus până acum o lege, dar urmează discuții cu organizațiile profesionale și o cercetare privind experiențele consumatorilor cu agenții imobiliari. Ministrul Boekholt-O'Sullivan analizează opțiuni de reglementare și ar urma să prezinte rezultatele în această vară Camerei Reprezentanților.

Ce pot face cumpărătorii

Pentru cei care participă la o licitație pentru o locuință, regula practică este să întrebe din timp dacă agentul folosește un jurnal al ofertelor și când poate fi consultat. Este important de verificat dacă agentul este afiliat la o organizație profesională precum NVM sau Vastgoed Nederland și ce sistem de ofertare utilizează.

Cumpărătorii ar trebui să păstreze comunicările scrise despre termenul-limită al ofertelor, condițiile incluse și promisiunile legate de accesul la jurnal. Dacă apar neclarități, cererea pentru jurnal trebuie făcută explicit, în scris. Până la o eventuală reglementare legală, transparența depinde în mare măsură de cât de clar sunt cerute aceste informații și de cât de riguros respectă agentul propriile reguli.